ACTUALIZARI

Playlist martie 2012



joi, 28 iulie 2011

FOTOGRAFII MEMORABILE la NGC

Pentru cei care poate încă nu știu, National Geographic Channel are un documentar destul de interesant - Fotografii Memorabile.

Următorul episod va fi:
Fotografii memorabile: Shaolin Kung Fu
Fotojurnalistul american Fritz Hoffman călătoreşte în provincia chineză Henan pentru a surprinde vechea artă marţială Shaolin Kung Fu.



Câteva imagini disponibile și pe site. 








miercuri, 27 iulie 2011

Andre Rieu

Aproape 6 piese de pe albumul "Dreaming". Sper să vă fi trezit măcar curiozitatea. Vă las pe voi să descoperiți care variantă sau variante nu sunt și pe album.

Audiție plăcută!






duminică, 24 iulie 2011

DOF și BOKEH

Mai devreme sau mai târziu vă veți pune întrebarea cum să faceți în față clar și în spate ceață.
Sau cel puțin așa sunt percepute zona clară și neclară dintr-o imagine, la un nivel de bază.

Zona clară se numește adâncime de câmp sau profunzime de câmp. În engleză veți întâlni denumirea DOF - depth of field = adâncime de câmp.

Zona clară nu se confundă cu planul de focalizare, dar este zona în care, în fața și în spatele planului de focalizare, imaginea are o claritate acceptabilă.

"Responsabilă" de această "claritate" este pata de difuzie. Unii îi spun "disc". În engleză se numește "circle of confusion".

O explicație scurtă și fără pretenții de aprofundare a acestui "cerc":


Ideal un punct nu poate fi focalizat decât într-un singur loc.


Ochiul nostru nu este atât de "radical" în aprecieri și vede atât în fața, cât și în spatele planului de focalizare, o zonă de o claritate acceptabilă (adâncimea de câmp). Când ochiul nostru nu mai percepe "pata" ca pe un punct, trecem de pata de difuzie (este dimensiunea maximă până la care ochiul percepe pata ca pe un punct) și imaginea nu mai este considerată a fi în clar. 
Și există o întreagă teorie despre ce dimensiune poate avea această "pată" raportat la dimensiunea senzorului și cum influențează ea DOF-ul. 

Pentru a desemna partea neclară dintr-o imagine, s-a adoptat termenul bokeh.

Bokeh a fost preluat în fotografie relativ recent din japonezul boke = neclar.
Și pentru că această preluare s-a făcut în engleză, iar din scrierea originală rezulta o altă pronunție decât în japoneză, cuvântul a fost modificat pentru a se citi la fel. Astfel "boke" a devenit "bokeh".
Mă întreb ce termen foloseau înainte de adoptarea acestuia și teoretizarea lui. Probabil că e mai interesant "bokeh" decât "blur" (neclar).
Desigur unii vor spune că "bokeh" se referă mai mult la partea estetică a zonei neclare și mai puțin la neclaritate ca atare. Corect!

Veți mai întâlni uneori și denumirea de OOF (out of focus), dar în mod eronat. OOF este folosit în mod curent pentru a desemna o focalizare ratată, nu zona neclară dintr-o imagine.

 

DOF-ul nu se rezumă doar la prim-plan. Iar bokeh-ul poate fi în fața și în spatele zonei clare. Veți vedea mai târziu de ce facem această  distincție față/spate.


Cele 2 noțiuni (DOF și Bokeh) sunt interconectate. De obicei când dorim modificarea uneia, există un impact și asupra celeilalte.

La prima vedere, DOF-ul este controlat exclusiv de către diafragmă.
Cu cât diafragma este mai deschisă (ex. f/1.4), cu atât este mai mică adâncimea de câmp.
Deschiderea diafragmei influențează și zona neclară. Cu cât este mai mare, cu atât bokeh-ul va fi mai "cremos".


Nu uitați de corelația diafragmă și durata expunerii (eventual ISO) pentru a menține expunerea la același nivel în cadru. Când doriți o adâncime de câmp mare și închideți diafragma, la senzor ajunge mai puțină lumină și atunci va trebui să compensați prin creșterea duratei expunerii sau a sensibilității (ISO).
De asemenea nu uitați că după o anumită valoare, închiderea diafragmei va duce la difracție, care reduce claritatea imaginii. 

Efectul "cremos" depinde și de alți factori, care vor fi evidențiați imediat.

DOF-ul poate fi controlat și prin distanța la care ne poziționăm față de subiect.
Cu cât distanța față de subiect este mai mică, cu atât va fi mai mică și adâncimea de câmp.
Atenție, este vorba despre distanța dintre fotograf (aparat/obiectiv) și subiect. Distanța focală a obiectivului se menține constantă, deschiderea diafragmei la fel.

 

Pentru a le putea compara, am făcut un crop. În prima imagine, distanța față de subiect este mai mică, adâncimea de câmp este mică și de asemenea bokeh-ul este mai puțin clar.
Dacă am fi schimbat deschiderea diafragmei, am fi putut anula modificarea distanței:


În prima imagine este un cadru tras la f/9. În a doua imagine este un cadru tras la f/4.8 la aceeași distanță față de subiect. În ultima imagine este un cadru tras la f/4.5 (am 4.8 și 4.5 datorită obiectivului folosit, influența este minimă la această diferență), dar la o distanță de subiect mai mare. Dacă aș fi făcut mai multe încercări, puteam să obțin o adâncime de câmp aproape identică cu cea de la f/9. 

Un alt element care influențează DOF-ul este distanța focală. Aici există 2 percepții.
Prima și cea mai larg răspândită este cea conform căreia distanța focală mare înseamnă adâncime de câmp mică și invers.
A doua susține că de fapt dacă ne-am raporta la aceleași repere, DOF-ul ar fi similar. Oare pot spune că distanța dintre mine și subiect, pe care am modificat-o mai sus prin deplasarea mea, ar fi de fapt același lucru cu schimbarea distanței focale? 
Dacă la 100mm m-aș afla la 5m față de subiect și la 200m m-aș afla la 10m față de subiect, aș avea același DOF. Distanța focală este anulată prin deplasarea camerei față de subiect. Totul depinde de reperele la care ne raportăm.

Până acum DOF-ul și bokeh-ul sunt influențate de către:
- deschiderea diafragmei;
- distanța aparatului față de subiect;
- distanța focală.
DOF-ul se poate calcula, dar iar nu ne este ceva util nouă în acest moment. Pentru cine dorește, există diverse calculatoare pe internet. În plus, oricum cu obiectivele din perioada recentă, există tot mai puține date care să permită un calcul facil pe teren. Nu mai intru în detalii.

Bokeh-ul este influențat și de către distanța dintre subiect și fundal.


Cu cât distanța va fi mai mare de la subiect la fundal, cu atât va fi mai cremos bokeh-ul.

Atunci când nu avem un obiectiv cu o deschidere a diafragmei foarte mare sau când nu dorim o astfel de deschidere din anumite motive (de exemplu dorim un DOF mai mare pentru subiect), obținerea unui fundal cremos este posibilă prin depărtarea subiectului de fundal.
Abordarea poate fi extrem de utilă și pentru posesorii camerelor compacte, care adesea doresc o mai bună delimitare a subiectului față de fundal.
Cazul camerelor compacte este unul aparte și voi explica imediat de ce. 
Ele au o adâncime de câmp mai mare, deși vorbim despre aceeași valoare "f" pentru diafragmă ca în cazul unui DSLR. Există o corelație neștiințifică legată de această valoare. Dacă senzorul compactei este de "n" ori mai mic decât al DSLR-ului cu care dorim să o comparăm, atunci la compactă adâncimea de câmp va corespunde cea a DSLR-ului la "f" x "n". Astfel, dacă senzorul ar fi de 4 ori mai mic, atunci compacta la f/4 are aceeași adâncime de câmp pe care o va avea DSLR-ul la f/16. 
Știu că nu există o relație directă între ele, dar corelația pare a funcționa. O explicatie ar consta în diferențele ce apar din cauza distanței focale aparent diferite. De fapt este ceva similar cu exemplul meu de mai sus în care am tăiat dintr-o imagine pentru a avea un unghi de cuprindere similar. Senzorul mic trebuie să se "deplaseze" la o distanță mai mare de subiect pentru a cuprinde acelasi cadru. Distanța mare față de subiect înseamnă un DOF mare. 

La adâncimea de câmp, am sărit "pata de difuzie" ca factor ce influențează dimensiunea acestuia, deoarece există o teorie prea complexă în spate și oricum închiderea diafragmei și distanța focală influențează dimensiunea ei pe senzor. Dimensiunea senzorului are propria influență, dar nu prea o putem controla, deci ne interesează mai puțin acum. Iar cu toate calculele din spatele dimensiunii ei nu cred că are rost să ne încărcăm prea mult.

Acest punct luminos va fi tot mai mare pe măsură ce distanța de la planul de focalizare crește. Problema apare din faptul că în fața și în spatele planului, "punctele" se "dezvoltă" în mod diferit.


Imaginea din mijloc este bokeh în spatele planului focal. Nu pare o mare diferență până nu ne apropiem mai mult de planul focal.


Și un crop. Prima imagine este în spatele planului de focalizare:


Observați cum cele 2 imagini nu sunt identice. Cum fiecare este afectată în mod diferit de către aberații.
Iar pe măsură ce ne depărtăm, dimensiunea "cercului" crește, devenind tot mai difuz și aberațiile se estompează:


Eu am folosit pentru test obiectivul Nikkor 50mm f/1.4 G, iar rezultatele sunt similare cu ce a fost prezentat și pe Photozone.

"Punctele luminoase" din zona neclară a cadrului sunt cele care trădează cel mai mult caracterul bokeh-ului, dar și liniile de exemplu se pot dezvolta diferit.
Chiar mai sus există 2 exemple cu astfel de "puncte". Modul cum arată este influențat în primul rând de către obiectiv, dar bokeh nu este o trăsătură a obiectivului, ci a imaginii.

Caracteristicile "cercului" sunt:
- forma;
- dimensiunea;
- distribuția luminii în interior.

Forma "cercului" este dată de cum se "modelează" diafragma în funcție de tipul ei și de deschidere. Deci "cercul" poate să nu fie cerc.
Să luăm de exemplu obiectivul Nikkor 105mm micro VR. Acesta are o diafragmă formață din 9 lamele.


Când este deschisă, diafragma pare aproape rotundă. Dacă închidem, se va putea observa clar cum forma diafragmei dă forma "cercului":


Pentru a produce o "pată" rotundă și cu margimi difuze, Sony oferă obiectivul STF (Smooth Trans Focus). Acest obiectiv are 2 diafragme. Una cu 9 lamele folosită în mod automat și una circulară cu 10 sau 12 lamele (depinde de model) care dau o formă rotundă, folosită în mod manual.

Sony STF Lens

Dar asta nu este tot. Sony a mai introdus între lentile, un așa numit "apodizing element". Acesta practic schimbă distribuția luminii precum un filtru gradual.

În mod normal, distribuția luminii este de 3 feluri și dă naștere la 3 tipuri de bokeh:

1. O distribuție uniformă - bokeh neutru:


2. O distribuție cu marginile difuze și centrul luminos - bokeh plăcut: 


Sony forțează prin acel element ca lumina să fie distribuită astfel. Consecința? Un bokeh mai cremos și mai plăcut, comparativ cu se poate obține  în mod normal.
Desigur că există și neajunsuri în utilizarea obiectivului - un interval mic între care poate fi folosită deschiderea diafragmei, mai puțină lumină este lăsată să ajungă la senzor etc.

3. O distribuție cu marginile luminoase proeminente - boken neplăcut:


Aberațiile cromatice diferă pentru față/spate și apar de forma:


Adesea se spune că un obiectiv are bokeh bun (plăcut) sau rău (neplăcut). Dar bokeh-ul nu este o caracteristică a obiectivului. Cel puțin nu una care să se reflecte neschimbată în toate imaginile care s-ar putea obține cu acel obiectiv.

Tot Nikkor 105mm micro VR.


Din această imagine rezultă că pe măsură ce închidem diafragma, marginile devin tot mai pronunțate, deci un bokeh neplăcut.
Mai sus diafragma este închisă la f/8.
Exemplul dat pe la începutul prezentării, tot cu diafragma închisă la f/8, susține această concluzie. Nu uitați că în funcție de fundal, efectul poate fi diferit, dar aici ambele cazuri par deranjante.


Și totuși același obiectiv, la o închidere a diafragmei și mai mare, f/13, produce acest bokeh. Cum este posibil? Am spus că bokeh-ul este influențat și de distanța dintre subiect și fundal. Bokeh-ul nu se reduce numai la obiectiv.


Am insistat puțin pentru a nu mai lega în mod automat percepția bokeh-ului de obiectiv. Indiferent ce obiectiv aveți, se pot obține imagini bune dacă luați în considerare anumite aspecte. Obiectiv perfect nu există. Și cele mai bune în anumite situații pot avea rezultate slabe.
În plus, de ce nu am folosi un anumit tip de bokeh ca pe ceva artistic? Indiferent de percepția generală, nu strică niciodată să explorați noi abordări. Doar "albul" este noul "negru", nu? 

Pe care o preferați?


Sau așa:


Îmi place mult mai mult efectul produs astfel, decât dacă ar fi fost imperceptibile.

În general obiectivele nu oferă o "prestație" consistentă în ceea ce privește bokeh-ul. Cele care au o distribuție a luminii uniformă și ca atare oferă și în fața și în spatele câmpului de focalizare același tip de bokeh, sunt rare. 
Majoritatea vor produce bokeh cu margini mai pronunțate în spate și difuze în față sau invers. De exemplu Nikkor 50mm f/1.4 G poate face parte din prima categorie, iar Sigma 50mm f/1.4 din a doua. Aberațiile cromatice sunt cam la fel.
Când închidem diafragma cu aproximativ o treaptă, lucrurile încep să se schimbe la Nikkor, dar în principiu Sigma are un efect mai plăcut (marginal, dar există) asupra bokeh-ului la utilizarea în aceleași condiții. Dacă însă nu le aveți în paralel pentru a le compara, Nikon-ul nu deranjează și puțin probabil să-l schimbe cineva din cauza acestui motiv.

Nu judecați în termeni absoluți cum poate arăta un bokeh doar după ce vedeți o imagine pe internet.


Toate cadrele au fost făcute cu aceeași setare - ISO 1600, f/1.4, 1/60s - și același obiectiv - Nikkor 50mm f/1.4 G.
Spre margini se poate observa apariția "ochiului de pisică". Este un efect al vignetării.

Nikon are și obiective la care poți schimba bokeh-ul din față cu cel din spate și invers, prin "defocus control" (DC). De exemplu Nikkor AF 135mm f/2 D DC.


Tot legat de imaginile pe care le puteți vedea pe internet, aduc în discuție un caz particular. Nisen bokeh înseamnă că o linie se dublează atunci când nu este în zona clară și va forma tipare complexe și deranjante vizual. 
Acest tip de bokeh nu este mereu din vina obiectivului. Mai jos sunt comparate 2 cadre trase cu același obiectiv. În prima imagine are montat un filtru UV, în a doua este fără filtru. Atenție să nu vă "faultați" singuri obiectivele.

Nikon 300mm F/4: nisen bokeh caused by UV filter

Aici puteți găsi un simulator cu ajutorul căruia vedeți cum se modifică un cadru în funcție de distanța focală și diafragma folosită. Este foarte interesant. 

Forma diafragmei care influențează bokeh-ul poate fi "păcălită" și obținem așa-numitul "custom bokeh".

Fever

Ce ne trebuie:
- anumite obiective - cele mai bune rezultate se obțin cu obiective la care diametrul filtrului nu depășește 62mm și deschiderea diafragmei este de f/2.8 sau mai mare. Ideale sunt prime-urile luminoase de 50mm - pot fi folosite și unele obiective zoom de genul Nikon 70-300mm f/4.5-5.6 - cum nu presupune un efort prea mare, puteți încerca; Nu uitați că va fi mereu folosită cea mai mare deschidere posibilă.
- o bucată de carton care să acopere obiectivul, linie, creion, foarfecă;
Dacă nu puteți desena forma, o puteți scoate la imprimantă pe hârtie și apoi să o copiați pe bucata de carton. Utilizarea unei coli de hârtie pe post de filtru nu este o idee bună decât dacă după decuparea ei o veți colora cu un marker în negru, dar chiar și așa tot poate permite unei cantități oarecare de lumină să treacă și rezultatul final va fi afectat.

DSC_3267

- bandă adezivă, deși eu l-am ținut cu mâna - a fost făcut numai pentru teste; 
Dacă preferați să-l puneti pe obiectiv pentru a avea o libertate de mișcare mai mare, dintr-o altă bucată de carton puteți face o margine, măsurând circumferința obiectivului, pentru a-l prinde pe acesta. Trasați un cerc după dimensiunea acestei margini și decupați cartonul. Apoi pur și simplu lipiți cele 2 piese și se poate pune ca un capac peste obiectiv.


Importantă este dimensiunea pe care o alegeți pentru forma dorită. Știu că există o serie de formule pentru a determina dimensiunea, dar am observat că cea mai bună soluție este să încerci diverse dimensiuni în funcție de formă. De exemplu pentru Nikkor 50mm f/1.4 G, al cărui filtru are un diametru de 58mm, dimensiunea poate varia între 1-2cm. 
Pentru că acest "filtru" va limita cantitatea de lumină, se obțin rezultate bune pentru expuneri ceva mai lungi, sensibilitate mai mare etc. Experimentați pentru a determina cea mai bună setare în funcție de cadru. 

Diferența între cu și fără "filtru":


Dacă dimensiunea nu se potrivește cu diametrul obiectivului, poate arăta cam așa:


Dacă totul merge bine, puteți obține efecte de genul acesta. Este un singur cadru, doar bokeh-ul va fi afectat. Modelul nu are limite.

Santa was here

În anumite situații, bokeh-ul se poate simula. Am văzut că a apărut și un nou plug-in pentru Photoshop de la Topaz, chiar cu o mai largă aplicabilitate, dar nu l-am testat. Mai sunt și alte variante similare. 
Vă prezint și eu o metodă. Ea nu înlocuiește cu succes un bokeh bun, dar pe de o parte poate ajuta la "înmuierea" celui existent, iar pe de alta pentru cei care nu știu prea mult Photoshop, este o ocazie să descopere noi funcții utile și la altceva. Am ales și o cale mai lungă spre acest rezultat, tocmai din acest motiv.

Timp de execuție câteva minute, depinde cât de complex este subiectul.
Dificultate scăzută.

Deschideți Photoshop. Încărcați imaginea. Eu voi folosi (am atașat-o la dimensiunea normală):


Deoarece veți avea nevoie de fundal neatins pentru a efectua un ultim retuș, trebuie să realizați o copie a acestuia. Oricum este o idee bună să faceți mereu o copie a fundalului.

Se poate face simplu prin combinația de taste CTRL+J sau precum în imagine. Click dreapta pe Background pentru a deschide meniul contextual și selectați Duplicate Layer. Eu am folosit combinația de taste, dar prefer să amintesc și astfel de posibilități deoarece dau ocazia vizualizării și altor opțiuni.


Pasul următor presupune selectarea subiectului. Dați click pe noul Layer creat și alegeți Polygonal Lasso Tool sau Magnetic Lasso Tool (care vi se pare mai rapid, pentru acest tutorial nu trebuie să fie extrem de precis). Eu am preferat Polygonal Lasso Tool. 


După selecție va arăta astfel:


Activați Quick Mask Mode prin tasta Q sau prin buton (stânga jos).


Exteriorul selecției devine roșu.


Pentru a face trecea naturală între subiect și fundal, trebuie puțin blur. Selectați Filter/Blur/Gaussian Blur.


Se poate observa ușor efectul. Valoarea nu trebuie să fie prea mare, 15-20 pixels.


Dați OK. Dezactivați Quick Mask Mode apăsând tasta Q. Va rămâne activă selecția. Această selecție o veți salva, pentru a o folosi la pasul următor. Select/Save Selection (se poate și din meniul contextual din interiorul selecției - click dreapta), dați OK, nu trebuie să scrieți nimic.


Anulați selecția prin combinația de taste CTRL+D.
În pasul următor veți aplica Lens Blur folosind selecția salvată. Deschideți Filter/Blur/Lens Blur.


În fereastra deschisă, bifați Preview-More Accurate (va dura mai mult, dar puteți vedea mai bine efectul modificărilor), aleceți la Depth Map Source, canalul Source Alpha 1 (este selecția salvată puțin mai devreme), bifați Invert, alegeți forma dorită și restul setărilor după preferințe.


Dați OK. Deoarece marginile subiectului nu sunt perfect delimitate, cel mai simplu este să folosiți History Brush Tool. Apăsați CTRL+1 pentru a mări imaginea la dimensiunea reală și selectați History Brush Tool (acesta este motivul pentru care am păstrat fundalul).


Eu am ales Soft Round Brush pentru această operație, dar puteți să vă jucați și cu altceva. Soft Brush va face trecerea mai naturală. Pentru a o selecta, deschideți meniul contextual (click dreapta pe imagine).


Pentru a vă fi mai ușor, setați Opacity la 50% și apoi începeți să trasati ușor din interiorul subiectului, marginile pe care doriți să le conturați mai bine.


După ce ați terminat, reveniți la 100% cu vizibilitatea acestui Layer și apăsați CTRL+0 (zero) pentru a vedea imaginea de ansamblu. Eu vi le pun astfel:


În prima imagine este versiunea originală de bokeh. La mijloc este imaginea la care am lucrat și la final ce am obținut (puteți exersa diverse setări pentru Lens blur și va arăta diferit).

Știu că există persoane nemulțumite de rezultatul acestui efect deoarece fundalul nu simulează foarte bine ce se poate obține în realitate. Este doar un efect care ar trebui să accentueze puțin ceea de există deja, nu să transforme imaginea total. Un model de bokeh foarte complex este greu de simulat. Pentru anumite situații va funcționa extrem de bine, pentru altele, nu.

Cine are un calculator performant, poate încerca de exemplu DOF PRO.
Aici găsiți o serie de imagini precum cele de mai jos.

Sau:



Atât despre profunzimea de câmp și bokeh. Nu știu dacă am reușit să tratez tot și să simplific suficient, dar am încercat. Eventual voi face modificări pe viitor în funcție de feedback-ul primit.

Ca recapitulare:
DOF-ul și bokeh-ul sunt influențate de către:
- deschiderea diafragmei;
- distanța aparatului față de subiect;
- distanța focală.

Bokeh-ul este influențat și de către distanța dintre subiect și fundal.

Tipul fundalului are și el un impact asupra bokeh-ului. Problematic este cazul fundalului în care apar copaci (crengi) și lumina vine din spatele lor. Ori anumite tipare complexe chiar în zona de clar se pot transforma într-un bokeh deranjant.

Nu uitați că oamenii percep totuși diferit atât noțiunea de bokeh, cât și calitatea estetică a acestuia. Eu nu susțin noțiunea de bokeh bun sau rău.

Iar simulatorul  de aici poate fi util în observarea unor diferențe în funcție de obiectivul folosit și vă poate ajuta să alegeți obiectivul care vi se potrivește. 

ACTUALIZARE

Deoarece site-ul Sony a fost schimbat și informațiile, până la proba contrarie, pierdute (este activ un magazin virtual acum, ce mai contează ceva informație utilă pentru clienți, nu?), puteți încerca și varianta de la Tamron. Nu este la fel de simplă și utilă precum cea de la Sony, dar este o alternativă decentă.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...