ACTUALIZARI

Playlist martie 2012



marți, 21 decembrie 2010

Din aparat în ... aparat

Reiau o problemă spinoasă pentru multă lume, indiferent din ce punct ar privi-o. Și o întrebare care mi se pune des, „este imaginea din aparat?” - și da și nu, uneori da, uneori nu - așa ar fi răspunsul corect, deoarece contează cum se raportează fiecare la aparat.

Probabil de mult timp sunt două tabere în „fotografie”. Una este adepta conceptului „din aparat”, iar cealaltă a îmbunătățirii imaginii prin editare, pe principiu că nu există WB bun, expunere perfectă, focus, culori etc.

Prima categorie numește orice alterare adusă fișierului generat de către aparatul foto (de obicei Jpeg), „photoshop”. Utilizarea termenului este nepotrivită, „photoshop” presupune mult mai mult și eu înțeleg o intervenție invazivă serioasă asupra imaginilor.
De fapt editarea ar trebui să fie ceva similar cu developarea tradițională a unui film (oricum RAW este considerat negativul digital, dar cum am arătat, nu sunteți chiar „condamnați” la RAW, totul depinde de așteptări și înțelegerea rezultatului final). Acest procedeu presupune mai multă muncă și aprofundarea unor aspecte legate de formatul digital și modul în care poate fi el manipulat.
Dar dacă setăm aparatul să scoată imaginile așa cum arăta după o „developare” digitală? Se poate? În principiu da, fiind totuși dependent de aparat nivelul atins.
Prima categorie va respinge ideea, deoarece consideră că nu mai este fotografie când se implică prea mult factorul uman în realizarea imaginii, cea de a doua va respinge ideea deoarece consideră aparatul o unealtă mult prea slabă tehnologic. Deci la unii e prea mult, la alții prea puțin, nimeni nu este mulțumit.
În primul rând factorul uman nu poate fi exclus. El nu a fost niciodată exclus din fotografie. Omul ia toate deciziile. Imaginea dintr-un aparat setat să presupunem la un "0" (zero - adică ce văd, aia apare și în imagine) este rezultatul setărilor făcute de către oameni (un rezultat desigur ideal). Ei decid setările aparatelor. Drept urmare, DSLR-uri de la firme diferite au rezultate diferite, din aparat, 100% din aparat, nici o setare schimbată. O întrebare pe care trebuie să și-o adreseze și căreia să răspundă. De ce să lasați pe alții să decidă ce imagine veți vedea tu, când aveți anumite posibilități pentru a aduce imaginea mai aproape de realitatea voastră?
Nu de puține ori cel (sau cei) care setează aceste aparate își pun amprenta asupra imaginii finale. A fost o emisiune la TVR1 unde invitata, Laurie Anderson, artist la NASA (printre altele), spunea că reprezentarea spațiului este viziunea unui om. Noi percepem spațiul cum l-a văzut acel om de fapt și l-a redat.
Foarte interesant. Oamenii văd diferit. Au o sensibilitate diferită la lumină, percept astfel intensitatea culorilor diferit, poate chiar și culorile în sine, au un anumit spirit de observație, pot conceptualiza diferit anumite scene etc. Și cum fotografia este o extensie a omului care a făcut-o, dacă nu a reușit să o surprindă cum și-a dorit, o va altera pentru a ajunge la rezultatul urmărit. Nimic rău în asta.
Ce înțelegem de aici? Că trebuie sau putem (nu sunt dispus să pun imperativul totuși) să ne „personalizăm” imaginile prin aparat sau prin editare ulterioară, pentru a ajunge la rezultatul dorit. Prima dată am început aceste discuții despre fotografie tocmai cu rezultatul. Acela ne interesează. Aproape fără excepție dorința de a cumpăra un aparat foto apare pentru imagine. Probabil puțină lume ia un aparat foto pentru a decora casa.
Cei care obțin imagini deosebite din aparatul foto sunt de obicei lăudați. De ce? Pentru că necesită mai multă îndemnare decât utilizarea mijloacelor digitale. Sau nu? Oare poți pune bine o umbră în Photoshop dacă nu știi nimic despre umbre și lumini? Răspunsul este unul negativ. Adevărul și aici este la mijloc. Este indicat să te adaptezi și să folosești în interesul tău toate mijloacele.
Înțeleg această abordare. De obicei partea de editare software este o nebuloasă pentru foarte multă lume și de multe ori chiar aparatul este utilizat la o capacitate foarte mică, probabil din același motiv, „mii” de setări. Există și aparate la care nu poți schimba nimic, dar cei care le-au cumpărat după o anumită perioadă încep să-și pună întrebări și să regrete achiziția. Aparatele nu iau mereu cele mai bune decizii singure, dacă le iau vreodată la acest nivel, unde apeși doar un buton. Fotografia presupune un minim de efort totuși.

Despre posibilitățile tehnice ale aparatelor am mai discutat și cu altă ocazie.
Vă voi prezenta câteva imagini realizate exclusiv cu aparatul foto. Nu sunt lucrări artistice, doar cu titlu de exemplu.

Sepia pentru a accentua atmosfera.

O versiune monocromatică, dar nu alb/negru, deoarece era inexpresiv.

Soft focus.


O schiță

Moșul se uită prin obiectivul meu.

Versiune obținută în aparat din RAW.

Versiunea obținută în calculator prin salvarea din RAW, fără a modifica ceva.


Cu puțină imaginație se poate folosi și aparatul pentru a avea imagini interesante. De obicei limitările sunt la utilizator și nu pentru că nu ar fi capabil, ci pentru că nu a avut niciodată curajul să creadă că este capabil.

2 comentarii:

  1. Deşi mi-am propus să nu mă împlic în subiecte de acest gen :).

    Manipularea nu se face numai în Photoshop. Manipularea se face înainte, poţi fotografia o piaţă plină de oameni astfel încât să pară că doar vreo trei se plimbă pe acolo, poţi fotograia într-o lumină diferită - astefel schimbând dramatic contrastul, poţi face oameni de 2 m să pară pitici şi tot aşa.

    Culorile nu există. Am încercat să spun asta aici http://vladimirc.blogspot.com/2010/11/rupture.html (foarte pe scurt).

    Legat de fotografia clasică, manipularea se face atât la developare cât şi la mărire. La developare poţi controla contrastul, expunerea (luminozitatea de fapt) şi claritatea (color mai nimic) iar la mărire poţi face marea parte a lucrurilor din PS. Sunt ajustări pe care le faci obligatoriu, cum ar fi alegerea contrastului hârtiei şi a timpului de expunere.

    Ce vreau să spun este că eu găsesc ilogic şi greşit să spui că există fotografie neprelucrată. Dar nu voi continua aici.

    Legat de păreri în sine, ele sunt urmările superficiale pentru curentele clasice. Straight photography vs pictorialism, f64 group. Superficiale pentru că chiar dacă A. Adams era susţinătorul straight photo (la fel şi Steiglitz de altfel care a detaşat fotografia din pictorialismul care el nu considera ca va oferi calea spre arte, astfel dând naştere modernismului) prelucra fotografiile în vederea a ceea ce a "vizualizat" el. Vizualizarea lui Adams nu se referă la percepţia lui directă din acel moment, se referă la modul în care îşi imagina print-ul.

    Iar aceste confuzii se nasc tot din lipsa unor noţiuni elementare, Gigel crede că ceea ce îi oferă aparatul este ceea ce a văzut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh, ideea de "fotografie neprelucrată" este una extrem de puternică. Faptul că aparatul în sine, din fabrică, nesetat de către utilizator în nici un fel, [b]prelucrează[/b], este respins de multă lume cu vehemență.
    Nu puțini consideră că orice modificare a setărilor aparatului este nimic mai puțin decât egal cu furtul grosolan.
    Și probabil nu ar vedea altfel lucrurile dacă ar înțelege că anumite manipulări de acum se făceau și la fotografia pe film, cu același scop.
    Este o discuție lungă și delicată din nefericire.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...