ACTUALIZARI

Playlist martie 2012



luni, 31 ianuarie 2011

Încadrări

Am fost întrebat cum se realizează o încadrare cu borduri negre.

Pentru mine cel mai rapid este în CS5.
Mai jos voi folosi chiar o imagine pe care o voi publica. Am ales fișierul RAW (NEF în cazul Nikon) și voi lucra direct pe acesta.
Deschideți Photoshop și încărcați imaginea dorită.
Întâi redimensionăm imaginea după preferințe.

Eu folosesc lățimea (width) de 1920 pixeli. Pentru a nu deforma imaginea, am bifat Scale Styles și Constrain Proportions. Deoarece la redimensionare de obicei se pierde puțin din claritate, puteti alege opțiunea recomandată pentru reducerea dimensiunii. Dați OK.

Selectați imaginea și faceți o copie. Cel mai simplu după selecție dați CTRL+C.

Redimensionați iar imaginea, debifând Constrain Proportions. Eu folosesc un pătrat ca formă finală, dar puteți alege și alte soluții. La mine va fi 1920 x 1920. Dacă doriți marginile mai mici, puteți pune în loc de 1275 o valoare mai mare proporțional cu dimensiunea pe care doriți să o obțineți.

Următorul pas este să lipim peste, copia făcută mai devreme. CTRL+V. Apoi selectați Background.

Acum introduceți un Fill Layer - Solid Color (opțiunea este disponibilă și în meniul Layer).

Alegeți ce culoare doriți. Eu voi folosi negru. Nu trebuie să fie negru absolut.

Puteți de asemenea să delimitați imaginea de margini în meniul Blending Options, pe care îl deschideți din meniul contextual (click dreapta) disponibil pentru Layer.

Eu voi folosi Outer Glow cu dimensiunea de 50 de pixeli, pentru a se observa mai ușor rezultatele.

Asta a fost tot.
Bread muffin

Aveți rețeta pe Flickr.

Poftă bună!

joi, 20 ianuarie 2011

miercuri, 19 ianuarie 2011

luni, 10 ianuarie 2011

Trăiesc într-o lume imbecilă

Știu că sigur se poate și mai rău.

Începe din ce în ce mai mult să nu mi se mai pară utopie filmul în care toată lumea trebuia să fie egală și cei frumoși purtau măști, cei puternici aveau niște greutăți legate și tot așa, înțelegeți ideea.

Mai nou, Adventures of Huckleberry Finn va fi rescris pentru a elimina cuvântul "nigger", adică un fel de "cioroi", care devine "sclav", iar "injun", un fel de "gălbejit", devinde "indian". Adică să ne facem că uităm vremurile prin care au trecut acei oameni. Desigur că toată schimbarea ar fi în interesul acestor 2 ... categorii care au fost persecutate in mod real. Una exterminată, cealaltă exploatată.
Cred că va fi mult mai demn să fie numiți "sclavi" copii de culoare, decât "cioroi". Eu în locul lor m-aș simți în mod clar mai "bine".

Iar faptul că a fost cineva capabil să catalogheze întreaga carte drept una rasistă, mă dezarmează total. De fapt nu cineva, ci este un întreg curent. Mă întreb dacă am citit toți aceeași carte. În loc să se explice situația de atunci, se recurge la o metodă penibilă de rescriere a cărților. 

 Nu vă bucurați că se întâmplă totul peste "baltă", astfel de idei "strălucite" circulă repede.

Probabil sunt peste tot cărți și nu numai, care conțin termeni mai mult sau mai puțin ofensatori.

Trăiesc într-o lume imbecilă.

marți, 4 ianuarie 2011

Hot pixels

Există o întreagă nebunie pe internet referitor la Hot Pixels vizibili în fotografii la valori ISO mari. Dar lucrurile nu sunt deloc atât de dramatice precum par.
Ce sunt acești pixeli "fierbinți"?
La valori ISO mari (sau dacă senzorul este folosit intens, de exemplu expuneri lungi) este normal ca un număr de pixeli să rămână "excitați" și să lumineze mai mult decât trebuie.
De obicei toate camerele au un număr mai mare sau mai mic de astfel de pixeli. Dacă nu sunt foarte mulți, nu reprezintă o problemă majoră.
Pentru că utilizez Nikon, voi avea în vedere problemele apărute la Nikon, deoarece nu am acces la un fișier RAW de la alte mărci, care să prezinte hot pixels (asta nu înseamnă că există numai la Nikon).
Dacă folosiți RAW s-ar putea să nu-i observați niciodată. Sau ...
Nikon oferă un software destul de scump (cam 8-900 de lei) pentru procesarea imaginilor RAW (NEF mai exact). Programul se numește Capture NX 2.
Este un program util pentru unii, deoarece aplică direct imaginilor setările cu care au fost trase. Principalul "concurent", Abode Camera Raw, folosit în Light Room sau Photoshop, doar interpretează datele din NEF-uri, fără a aplica toate setările. Astfel se pot obține rezultate diferite, în funcție de programul utilizat, mai ales dacă se face doar o simplă conversie.
Din păcate Capture NX2 nu rezolvă automat problema acestor pixeli. De ce Nikon nu a implementat funcția, este una dintre multele întrebări cărora producătorul nipon nu le-a răspuns încă.
Adobe Camera Raw în schimb îi elimină automat, chiar dacă ei provin de la un aparat care nu este cunoscut cu probleme (de exemplu D5000).
Mai sus am pus un crop dintr-un singur fișier NEF, deschis în stânga cu Adobe Camera Raw și în dreapta Capture NX2.
Pe lângă diferențele dintre cele 2 imagini, se poate observa și un pixel roșu. Ei pot fi de diferite culori - alb, verde, roșu. ACR l-a eliminat automat, fără a lăsa nici o urmă, NX2 ne lasă nouă plăcerea de a face acest lucru.
Cei care trag exclusiv Jpeg, îi pot elimina manual în diverse programe care permit Clone&Heal sau pot folosi un program precum Pixel Fixer, pentru automatizarea procesului.
Problema s-a complicat însă cu apariția posibilității de a filma cu un DSLR. Eliminarea lor nu se face chiar așa de facil, dar nici complicat nu este. Din păcate implică editarea filmului (lucru pe care oricum l-aș fi recomandat).
În primul rând vedeți dacă există pentru programul pe care îl folosiți, un script/plug-in special creat pentru asta. Dacă nu, atunci căutați în program diverse facilități, cum ar fi Wire Removal din After Effects. Wire Removal este o chestie foarte interesantă și utilă. Puteți folosi o sfoară pentru a plimba prin cadru o farfurie zburătoare, eliminați apoi sfoara și gata, aveți propria captură a unui OZN, numai bună de trimis la Realitatea TV. Similar pot fi eliminați și acești pixeli sâcâitori.

Pe internet găsiți o metodă (netestată de mine deoarece nu a fost nevoie) prin care în urma procedurii de curățare manuală a senzorului, dispar anumiți pixeli blocați, dar foarte probabil ei vor apărea în viitor.

Nu uitați, orice aparat îi are, indiferent cât de scump este.

Spor la fotografiat!

Primul pas spre o fotografie mai buna

Îmi propusesem ca tot omul (rectific, "fotograful" deținător de blog și scriitor de "sfaturi"), să public o scurtă recapitulare sub forma unor idei îndrumătoare pentru mai bune rezultate în imortalizarea timpului. Chiar în timp ce scriu aceste rânduri nu am renunțat la idee, dar ea mi se pare tot mai forțată și lipsită de importanță pentru mine, dar poate fi ața de care se vor agăța cei ce acum aud pentru prima dată "DSLR" și ridică privirea la "fotografie".
Unde este problema, poate se întreabă unii dintre voi. Ei bine, problema suntem noi toți. Sau poate nu este nici o problemă, ci doar viață, timp, trecut, prezent, viitor, aspirații, dezamăgiri, neputință, speranță, realism, visare, închipuire, negare, acceptare, renegare și sfârșit sau început.
Orice început înseamnă un sfârșit de fapt.
New year & new beginnings
Am pornit anul cu sfârșitul acestui ou. Mi s-a părut potrivită imaginea, așa strâmbă puțin, imperfectă, cum am tras-o atunci. Ar fi fost ușor de corectat, dar pierdeam realitatea ei. Realitate (cea de atunci) versus realitate (faptul că imaginea ar fi trebuit corectată). Dificilă alegere, dar mi se întâmplă des să le las așa cum am apucat să le surprind.
În general oamenii refuză tot mai mult să-și pună întrebări, de orice fel, cu atât mai mult dintre cele grele. Și așa viața este greu de suportat și au nevoie de o evadare permanentă, simt o presiune apăsătoare care îi strivește. Soluțiile alese sunt cele mai facile inițial, apoi devenind chiar ele un coșmar.
Cluburi, curve și piper tras pe nas. Parcă și fără să am vreo intenție am instinctiv o reținere față de această alternativă. Corect, am uitat alcoolul. Este vina mea, deoarece nu beau și îl "marginalizez" involuntar.
Dar nu sunt acestea singurele vicii. Toți avem evadări. Este internetul mai puțin nociv? Pare a fi dependența mea. Deși nu depind de internet ca atare, ci de a face ceva. Creierul trebuie să lucreze ordonat și permanent. Mai sus creierului i se inhibă funcțiile importante, evadarea "supremă". Ce nu simți, nu-ți poate face rău, decuplarea de lumea înconjurătoare este totală. Până când realizezi că "sfârșitul" acestei lumi, este începutul alteia și mai chinuitoare. Doar nu se spune degeaba că de ce fugi, de aia nu scapi. Uneori este mai sănătos chiar să te împiedici pe drum, voluntar.

Ce legătură au toate acestea cu fotografia? Una mai mare decât se întrevede. Mediul în care trăim ne formează, ne definește și imprimă lucrurilor pe care le facem o identitate unică. Invariabil se aplică și în fotografie. Mai ales cea personală. Din această cauză fotografia nu se poate învăța la un curs, la zece cursuri, dintr-o carte sau zeci de cărți. Fotografia nu se învață, ci se dezvoltă împreună cu omul din spatele aparatului. Fotografia este o extensie a gândurilor sale, a percepțiilor sale, a trăirilor sale, o exprimare culturală, o șansă de a se exterioriza cum rar poate avea. Este o exprimare artistică, la fel de puternică și acaparatoare precum a scrie sau a desena/picta.
Vorbesc despre fotografie acum, fotografia care rămâne, fracțiunea de secundă din timp care devine veșnică dacă dorim. Cea care ne face un fel de stăpâni ai timpului, cu puteri discreționare. Ne dăm oare seama de acest lucru? Înțelegem ce este fotografia de fapt? Îi vedem măreția? Ne interesează asta?
Avem mijloacele, avem capacitatea, mai rămâne să trăim. Fotografia înseamnă să trăiești. Îți dă șansa să trăiești, să simți, să vezi, să primești, să dăruiești.
Greu veți spune. Nu ține de foame, nu aduce nici femei, nici mașini, faimă și recunoaștere poate doar în anumite cercuri, care nu se văd în cluburi și la televizor, deci la ce bun ...
Cultura, arta, sufletul, nu se dau la Știrile de la ora 5. Asta este vestea cea proastă. Axarea societății pe lucrurile cu impact imediat le-a transformat și în ceva profund și pare inimaginabil să trăim fără ele. Eu nu suport numai aprecierea fotografiilor cu morți, muribunzi, accidente, catastrofe, extrema nenorocirilor. Și nu se opresc aici adepții acestor imagini cu "impact". NU! Ei atacă sistematic orice altceva. Și mulți îi cred și în timp li se pare că așa trebuie să stea lucrurile și se transformă. Inconștient.
Nu resping realitatea dură, dar nu o generalizez. În plus acea realitate este o consecință tocmai a incapacității de a ne ridica deasupra ei, fiind permanent bombardați cu aceleași imagini până ne scufundăm definitiv, pe un fond prielnic acestei adordări. Și saltul pe o treaptă superioară a înțelegerii și evoluției se va face greu și dureros.
Dacă scopul tuturor acțiunilor este să fim fericiți, problema este chiar înțelegerea fericirii. Fericirea nu este o constantă, ea se raportează la ceva. O persoană este fericită cu o ciocolată, alta cu ultimul tip de telefon, pe care oricum îl poartă pe post de bijuterie, fiind un simbol al statusului social. Această diferențiere veche de când lumea este piedica fericirii tuturor. Chiar puțin ironic. De multe ori este mai fericit cel sărac și nu în mod necesar în duh.
Dar doream de fapt să pun fotografia într-un context, pentru a o putea înțelege. Chiar dacă aveți alte ținte - știu și eu, mult râvnitul "stock" pe care-l urăsc prin tehnică și abordare sau eveniment/modă, care vând niște iluzii, fotografia este mult mai mult.
Și fotografie nu vă pot învăța. Nici nu-mi propusesem, dar nici nu aș putea, chiar dacă aș vrea și oricât de mult aș vrea. Chiar transmiterea unor chichițe tehnice este anevoioasă din lipsa disponibilității la efort. Motivul achiziționării unui DSLR ar trebui să fie dorința mai mare de implicare și nu de fapt motivul pentru care mulți îl cumpără, de a face singur (și sigur după părerea lor, deoarece ei trăiesc într-o lume unde banii cumpără valoare și calitatea și nu concep să dea mulți bani și să și facă ceva) imaginile pe care le văd pe internet.
Am încercat și să creionez câteva idei, abordări, dar mai mult am vrut să plantez o sămânță din care să se dezvolte fiecare. Ideea acestui blog asta a fost și este. Să arăt că se poate, puțin cum se poate și fiecare să clădească singur. Când știi că alții au reușit, parcă nu mai pare imposibil și eventual se nasc dorința și capacitatea.
Nici nu știu foarte multe, dacă știu ceva, totul este relativ în acest domeniu vast. Mereu apar noutăți, mereu descopăr, experimentez, greșesc și tot așa. Este un proces fără de sfârșit. Eu nu pot discuta prea mult despre imaginile mele. Sunt extrase dintr-un context, sunt niște instrumente adaptate de mine și folosite, nu sunt niște aspirații. Mă bucur când sunt apreciate, mă mir că sunt apreciate, mereu mi se pare că se putea mai bine, mereu uit detalii, mereu nu acord atenție postprocesării.
Sunt un om normal și tratez imaginea cum m-aș aștepta să o facă oricare dintre voi. Nu bibilesc ore, zile la o fotografie. Dacă îi fac ceva, durează câteva minute maxim. Dacă folosesc LightRoom, pot aplica cu 2 click-uri aceleași setări tuturor imaginilor dintr-o serie, dacă au fost trase în aceleași condiții. Dar nu am făcut niciodată asta pentru mine.
Uneori prefer să lucrez direct cu aparatul și în aparat. Nu este profesionist, nu așa veți învăța la orice curs de fotografie, dar este o plăcere. Și până la urmă noi, cei care nu suntem judecați la milimetru, de ce să nu ne bucurăm tocmai de această libertate și să ne îngrădim singuri? Cui îi pasă dacă am sau nu am cea mai clară imagine? SHARP SHARP SHARP tot aud obsesiv. Și SOFT e bine. Așa cum sunt bune și imaginile banale cu flori. Măcar nu vă veți sinucide mai târziu.
Am exagerat puțin.
Eu nu sunt fotograf. Cel puțin așa mă văd.
Nu este greu să spui cum se face o fotografie.
Fotografia se caută, se descoperă, uneori se face de la zero. Cercetezi zone interesante, oameni, detalii, momente. Trebuie să te implici.
Încadrezi din diverse unghiuri, încercând să obții o imagine echilibrată, care să pună în valoare subiectul. Te întrebi cam ce impact va avea acea fotografie asupra celor care o vor vedea. Va fi ea capabilă să le capteze atenția, să redea atmosfera, momentul?
Ce faci însă când tu simți că ai un cadru, de fapt "cadrul!" și ceilalți îl tot critică. Ba ai un colț, ba o lumină, ba ceva e strâmb, ba prea multă culoare, ba prea puțină etc. Nu poti reacționa decât pornind de la felul tău de a fi zilnic. Puțin probabil să suporți bine o critică legată de un alt domeniu și mai rău una legată de fotografie sau invers. Cu cât ai un "bagaj" cultural și informațional mare în spate, cu atât vei identifica problemele mai ușor, vei răspunde provocărilor și vei putea acționa (nu "re-") pentru a întoarce în favoarea ta situațiile neplăcute.
Apoi este ușor să spui că există o corelație simplă între deschiderea diafragmei, a duratei expunerii, a sensibilității și a cantității de lumină care ajunge la senzor. Practic modificând cu o treaptă oricare dintre ele, reduci lumina la jumătate sau o dublezi.
A - Aperture - Diafragma controlează cantitatea de lumină prin deschidere (mai multă lumină, valori f-stop mici, de exemplu f/1.4)  și concomitent adâncimea câmpului vizual (cu cât mai închisă, cu atât câmpul - zona clară, în focus, care la noi se numește punct de clar - este mai mare, de exemplu f/16).
S - Shutter - Expunerea controlează de asemenea cantitatea de lumină. Cu cât senzorul este mai mult expus, cu atât va capta mai multă lumină. Cu cât expunerea este mai mică (crește viteza shutter-ului, de exemplu 1/2000s), cu atât mișcarea va fi "înghețată" mai ușor.
ISO crește cantitatea de curent ce trece printr-un senzor și astfel va fi mărită sensibilitatea acestuia la cantitatea de lumină disponibilă. Valorile mari duc la o degradare a calitații imaginii prin apariția zgomotului și pierderea detaliilor.
Aici trebuie gândit puțin. De exemplu o scădere cu 2 trepte va reduce lumina de 4 ori.
Dacă lumina va fi insuficientă, imaginea iese întunecată. Cele 3 setări trebuie corelate pentru un rezultat satisfăcător. Cum se combină ele în diverse situații se poate deduce ușor sau pe bază de experiment. Apare rapid un model aplicabil de la caz la caz, deoarece o setare nu modifică doar lumina, după cum spuneam.
Aici este o partea care ține de îngrijirea calității. Deși nu hainele îl fac pe om, ele pot spune o poveste despre cel care le poartă. De obicei dintr-o serie de fotografii îți poți face o părere despre omul din spatele aparatului. Atenția detaliilor, subiectele abordate, modul spun multe.
Înțelegerea luminii și a umbrelor este de asemenea simplă și se bazează pe experiență. Luați o statuie și o lumânare. Schimbați poziția lumânării în jurul subiectului și faceți câte o fotografie pentru fiecare.
Aprecierea cantității de lumină este posibilă și ea când ai acumulat suficientă experiență, dar profesioniștii folosesc aparate dedicate acestui scop (exponometru) și nu poți spune că nu ar avea idee. În general profesioniștii nu se hazardează în aprecieri. Aici este teritoriul nostru.
Culoare, lumini din surse diferite, omogenizarea rezultatului, toate vin în urma testelor și a experienței.

Mai sunt multe de spus, dar pe scurt, aici ar fi baza. Sau nu ... lipsește ceva. Ceva foarte important. Fiecare dintre voi este diferit. Fiecare are o altă personalitate, o altă viziune. Fiecare poate produce rezultate excepționale, fără a fi un xerox. Nu trebuie să vă doriți să fiți un xerox.
Citesc des mesaje de genul "eu nu mă pricep", "nu am viziune", "nu mă compar cu" etc.
Câți au încercat cu adevărat să înțeleagă măcar abordarea A-S-ISO? Foarte puțini. Câți au încercat să-și schimbe puțin perspectiva? Foarte puțini.
Mulți se plâng, puțin fac eforturi. De ce? Tocmai pentru că este un efort. Să gândești în primul rând. Să scapi de "mecanică" și să gândești. Lipsește tot mai mult exercițiul gândirii.
Sfaturile sunt bune. Și la modă. Cărțile pentru dezvoltarea personală și care îți spun ce să faci în fiecare moment al zilei sunt la modă. Se pare că 8 din 10 cărți vândute sunt de această natură. Este mai ușor să-ți spună cineva decât să descoperi tu. Te și identifici cu persoane, te și aperi de eventualele neplăceri, păcălești calea naturală de a dobândi cunoștințe. De multe ori sfaturile sunt incomplete sau chiar eronate.
Am o veste proastă. În fotografie trebuie să riști. Trebuie să iei aparatul și să riști folosirea lui, cu asumarea eșecului sau succesului, nu contează.
Toți întreabă cum să seteze aparatul pentru a avea imaginile pe care le găsesc pe internet făcute cu același aparat. Setări universale pentru o fotografie deosebită nu există.
Ele se schimbă de la caz la caz, uneori dacă vă mutați 1m la dreapta sau la stânga este necesar să ajustați setările conform noilor condiții. Important este să stăpâniți noțiunile de bază, să știți ce fac și cum să le combinați eficient și nu numai din teorie, ci și din practică.
Compoziția are și ea o serie de repere, dar nu se poate învăța ca atare.
Priviți imaginea ca pe un joc de forme, culoare, lumină și umbre. Nimeni nu vă poate învăța asta. Pornește din voi. Până la urmă imaginea este rezultat al imaginației (logic, nu? *zâmbesc*) și tehnica doar permite diversificarea și perfecționarea. Calitatea desăvârșită nu garantează că imaginea este deosebită sau că va rămâne în mintea privitorilor.
Imensul avantaj al unui DSLR (sau orice alt aparat digital), este că poți face încercări până te plictisești. În nici un caz nu veți ajunge precum acest mare fotograf, care a lăsat în urmă-i vreo 300.000 de imagini neatinse și alte 2500 de role de film nedevelopate. Asta la doar 56 de ani. Și îmi aduce aminte de o idee - niciodată nu ai fotografiat prea mult.
Și dacă am ajuns la el, nici filosofia sa nu este rea:

Quotations by Garry Winogrand

  • "A photograph is the illusion of a literal description of how the camera 'saw' a piece of time and space."
  • "Photography is not about the thing photographed. It is about how that thing looks photographed."
  • "I photograph to see what the world looks like in photographs."
  • "I like to think of photographing as a two-way act of respect. Respect for the medium, by letting it do what it does best, describe. And respect for the subject, by describing as it is. A photograph must be responsible to both."
  • "I don't know if all the women in the photographs are beautiful, but I do know that the women are beautiful in the photographs." (In reference to his book, "Women Are Beautiful.")
  • "All things are photographable."
  • "I don't have anything to say in any picture. My only interest in photography is to see what something looks like as a photograph. I have no preconceptions."

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

LA MULȚI ANI 2011!


HAPPY 2011!, originally uploaded by c6t9.
Și cum era o vorbă cu darul și raiul

“Aho, aho, copii şi fraţi,
Unchi, mătuşi, veri şi cumnaţi,
Muncitori şi cărturari,
Ţărani şi parlamentari,
Militari, doctori, studenţi,
Promovaţi şi repetenţi,
Scafandri şi alpinişti,
Infractori şi poliţişti,
Vânzătoare şi şoferi,
Angajatori şi şomeri,
Copii, tineri şi bătrâni,
Într-un cuvânt: FRAŢI ROMÂNI,
Staţi puţin şi nu mânaţi
Şi urarea-mi ascultaţi:

Anul care va să vină
Va fi un an de lumină,
Cocoşii vor sparge zorii
Anunţând investitorii
Care vor sosi la noi
Mulţi măi frate, un puhoi!
Unii mici, alţii mai mari,
Numai euro şi dolari!
Va spori val după val
Aportul de capital.
Din mormanele de fiare
Ridica-vom în picioare
Fabrici multe şi uzine,
Tractoraşe şi combine!
În fiece cartier
Va fi doar câte-un şomer
Şi din foştii boschetari
Se vor face funcţionari
Gestionari abili de parcuri,
Şefi la câinii puşi în ţarcuri!
Pensiile vor urca,
Preţurile vor scădea,
Se va majora chenzina,
Se va ieftini benzina.
Medicamentele toate,
Vor fi aspru compensate!
Veţi trăi şi veţi vedea,
Că toate s-or îndrepta!
M-am luat cu urătura
Şi nu-mi mai pot ţine gura!
Bată-vă pe toţi căldura,
Mâncarea şi băutura!
Şi la anul când venim
Sănătoşi să vă găsim,
Avutul să vi-l sporiţi!
LA MULŢI ANI! FIŢI FERICIŢI!!!”
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...