Cum fotografiem luna

Am observat că este o lună destul de frumoasă și se poate imortaliza.

Prezentarea nu va fi chiar un tutorial, ci mai mult o expunere de idei.

Pentru lună există o regulă clasică denumită "moony eleven". 

Moony 11 ne spune să folosim aparatul cu următoarele setări: f/11 și 1/ISO (este un derivat din regula Sunny 16, care funcționează pe același model). În principiu această regulă se aplică pentru o lună plină.

Există și 2 "subordonate", f/8 pentru jumătate de lună și f/5.6 pentru un sfert de lună. Dacă vă interesează o anumită "lună", puteți urmări fazele ei aici.

Eu am plecat de la regulă pentru a stabili o referință și am ales setările f/11-f/13 cu 1/125-1/250 în funcție de cât de puternic strălucește luna în cadru.

Dacă nu aveți un obiectiv de minim 200mm (care pe APS-C are 300mm echivalent 35mm), este aproape inutil să încercați obținerea unor detalii fine. Chiar și la aparatele cu rezoluții foarte mari (gen 18Mpx), la 50mm luna va fi mult prea mică. Asta nu înseamnă că o expunere corectă nu va contura detaliile mari și nu va crea o imagine mai aproape de realitate, eliminând efectul de "bec" pe care-l obțin foarte mulți - despre acest efect voi menționa ceva spre final.

Mai jos aveți un exemplu cu luna pe un senzor APS-C, rezoluția ~12Mpx afișată 100%, la 50mm, 100mm și 270mm (distanța focală maximă la obiectivul meu).

 

Totuși, de ce am ales această combinație? Pentru că întâmplător sau nu, rezolvă o serie de neajunsuri. Evident luna strălucește cu intensități diferite în funcție de mulți factori. Important este să știm setarea de bază, să o înțelegem și să modificăm cele 3 "pârghii" care influențează expunerea pentru a avea o imagine cât mai bună. Trageți un cadru de probă cu setarea "standard" și de acolo puteți lua cele mai bune decizii.

Majoritatea obiectivelor oferă cea mai bună imagine dacă închidem puțin diafragma. f/11 pare o valoare ideală din multe puncte de vedere. În alte prezentări am menționat că este bine să căutați sau să determinați singuri valorile la care obiectivul, în combinație cu tipul de aparat pe care-l aveți, oferă cea mai bună imagine. Este posibil ca f/5.6 de exemplu să ofere o imagine mult prea ștearsă (soft) pentru a folosi o deschidere atât de mare. Sunt obiective care chiar dacă încep să ofere o calitate bună de la f/8, prestează mai bine dacă închidem mai mult. Desigur este un factor dependent de obiectivul folosit.

Pentru acest gen de fotografie voi încerca mereu să am ISO la minim (care la DSLR-uri este în mod uzual 100 ori 200). În cazul în care doresc "luminarea" lunii și nu pot obține acest lucru din diafragmă sau durata expunerii, pot crește valoarea, în funcție de calitatea oferită de către aparat.

Durata expunerii este de obicei cea care ne permite să "reglăm" luminozitatea lunii cel mai ușor. Totuși dacă reducem durata expunerii prea mult, s-ar putea să nu mai fie un cadru realizabil din mână (și dacă o mărim și mai mult, s-ar putea să prindem și mișcarea naturală a lunii pe cer). 

Dacă nu avem trepied (și în mod normal nu este necesar), atunci trebuie să căutăm un echilibru. Deschidem puțin diafragma (de exemplu f/8), mărim sensibilitatea (de exemplu ISO 400), până când durata expunerii ne permite să fotografiem din mână fără probleme. Există o regulă conform căreia durata expunerii trebuie să fie cel puțin 1/distanța focală, dar cu ajutorul stabilizării optice și cu mâini sigure, se poate coborâ sub acest prag, uneori chiar foarte mult.

Cum spuneam, nu uitați că luna se deplasează. Expuneri prea lungi, folosind filtre de exemplu pentru a realiza o expunere bună, vor surprinde și această mișcare. Excepție fac cazurile în care folosiți un telescop capabil să compenseze mișcarea lunii, dar deja nu mai discutăm despre cadrul normal al utilizării unui DSLR.

Mai jos am un exemplu tras la f/11, 1/15s, ISO 200 în RAW. După editare este o imagine relativ utilizabilă. Poate veți spune, atunci ce rost are să mai ținem minte anumite referințe sau ce rost are să căutăm un echilibru. Pentru că se poate, pentru că sunt situații în care nu vă permiteți luxul editării sau nu prea mai aveți ce edita. Procesarea imaginilor după ce au fost făcute trebuie să fie o ultimă alternativă, nu un mijloc principal spre cadrul final. O imagine cât mai bună din aparat vă va scuti de mult efort ulterior.

Modul A, 270mm, f/11, 1/15s, ISO 200 - n-am compensat expunerea pentru că testam obținerea unui cadru utilizabil cu alternativele pe care aparatul le oferă la referința mea. Cuvântul cheie de mai sus era "utilizabil", pentru că nu este o imagine perfect nemișcată.

Pe scurt, pentru a fotografia luna, punctul de plecare este:

- modul manual;

- f/11;

- ISO minim;

- 1/ISO s;

- în principiu nu este necesar un trepied;

- trageți un cadru pentru a evalua vizual expunerea și faceți modificările necesare ținând cont de aspectele menționate mai sus (calitatea oferită de către obiectiv la anumite diafragme, calitatea oferită de către aparat la anumite sensibilități, capacitatea de a menține o imagine nemișcată și la expuneri ceva mai lungi).

Face luna pe timp de zi excepție de la regula noastră? Răspunsul este și da și nu, sunt de luat în calcul mai mulți factori, dar cel mai simplu este să testați pornind de la setarea referință. Noi nu percepem luminozitatea așa cum o face aparatul. De exemplu situația următoare, când pentru mine nu era nici o diferență, dar știam că aparatul va reacționa altfel la schimbări. Setările sunt aproape identice, diferențele între imagini se pot observa ușor. Atenție și la diferența de timp dintre cadre.

Dar cum rămâne cu luna în alte situații decât cele de pură reprezentare. Luna este un element foarte puternic într-un cadru. Luna nu trebuie să fie mereu perfect reprezentată și efectul de "bec" nu trebuie privit ca fiind un element negativ.

Dacă doriți realizarea unui peisaj nocturn care să includă și luna, cel mai probabil veți folosi o expunere lungă. Asta în mod sigur va duce la supraexpunerea lunii. Există 2 soluții la problemă. Fie trageți 2 cadre cu expuneri diferite pe care să le suprapuneți pentru imaginea finală (practic furați luna dintr-un cadru și o adăugați în celălat), fie folosiți un filtru gradual cu o expunere suficient de scurtă încât luna să nu se miște în cadru. Prima metodă funcționează mai bine.

Luna poate fi prezentată și într-un mod mai puțin corect, dar mult mai interesant. De exemplu puteți arăta luna printre crengile unor copaci, între nori sau ca o reflexie pe o apă etc.

Este luna mai mare atunci când se află aproape de linia orizontului? Nu, este doar o iluzie.


Și ceva interesant aici.