Despre fotografie. De la Imagine, la Tehnică, la Aparat şi Accesorii - Imaginea (1)

v. 1.1

Prezentarea de mai jos este o versiune revizuită la data de 06-oct-2010. Nu s-a pierdut nimic, a fost relocat.

Introducere

Am decis să discut puţin despre fotografie în general, de la imagine, la tehnică, la aparat.
Contextul în care am ajuns aici nu mai este atât de important acum. Abordarea mea va fi puțin diferită, comparativ cu majoritatea scrierilor pe această temă și se adresează rezultatului final,imaginea, prin folosirea corectă a mijloacelor.

La început totul va fi privit la modul general, pentru a avea o imagine de ansamblu, iar pe viitor va fi tratat punctual fiecare aspect, dar voi profita de anumite ocazii pentru a relua sau a face diverse conexiuni.

De ce pornesc de la imagine şi nu de la clasicul "ce aparat să ne cumpărăm"? Sunt o serie de aspecte la fel de importante.

Primul ar fi scopul final, care este imaginea. Cu cât înţelegem mai bine ce imagine dorim să obţinem la final, cu atât va fi mai uşor să alegem restul.

Imagine versus aparat

În era calculatorului și a internetului, accesul la informație pare a fi mai facil ca niciodată. Un neajuns major al acestei facilități este volumul mare de date și lipsa unei filtrări după calitate. 
Când dorim să cumpărăm ceva, inclusiv un aparat foto, de obicei căutăm fotografii făcute cu acel aparat, pentru că o imagine spune cât o mie de cuvinte până la urmă.
Sau avem aparatul și comparăm rezultatele noastre cu cele prezente pe internet. 

Dar cât din ce este prezentat pe internet este realitate? Cum diferenţiem reclama de realitate?

Cu greu, uneori fiind imposibil. Dacă reclama induce în eroare în mod intenţionat (fiind scopul ei primar), un posesor oarecare de obicei o face prin omisiune sau prin hiperbolizarea aspectelor pozitive (o manifestare naturală de justificare a alegerii făcute). 
De cele mai multe ori abia când ai produsul în mână vezi şi bune şi rele.

Cu titlu de exemplu:
Vezi fotografia următoare şi rămâi impresionat.

Imaginea 1.

Observi că a fost făcută cu un Nikon D5000. Dintr-o dată devine un aparat interesant pentru o viitoare achiziţie.

De fapt fotografia de mai sus este rezultatul post procesării în Photoshop.

Imaginea 2. Stânga original, dreapta versiunea prelucrată.

Au dispărut culorile frumoase și claritatea, iar dacă te gândești puțin nici nu-ţi place.

Ai mai cumpăra un Nikon D5000? Probabil nu! Sau după ce o faci şi ai numai astfel de fotografii, te întrebi dacă nu cumva nu eşti tu capabil să-l foloseşti sau îţi spui că e prost obiectivul şi mai dai nişte bani ş.a.m.d. fără nici un rezultat.

„Imaginea 3” este obținută cu același aparat și obiectiv fără ajutorul Photoshop.

Imaginea 3.

Atunci cât de concludente sunt imaginile obținute cu diverse aparate din surse incerte, unde toţi se laudă cu realizările lor? Dar cele din teste oficiale? Aproape cu nimic mai concludente decât cele de mai sus dacă nu înţelegeţi procedeul folosit pentru a ajunge la rezultatul final. Uneori nu se folosește manipularea software.
De exemplu „Imaginea 4” te-ar determina să cumperi imediat un Canon EOS 400D. Dar în ce condiţii a fost făcută?

Imaginea 4. Sursa

"flash at 1/32, autofocus doesn't work on moths flying around at night, manual focus, manual exposure. I took around a thousand of these".

(flash setat la 1/32, focalizarea automată nu funcționează în fotografierea moliilor care zboară noaptea, focalizare manuală, expunere manuală. Am făcut cam o mie de imagini).

Până acum avem exemplul unei imagini bune (dar la bază un eşec), alta reușită direct din aparat şi ultima, la fel de reușită, dar în urma unui efort considerabil. O mie de poze pentru un singur cadru?! DA! 
Totuși sunt oameni care nu fac o mie de poze tot anul. Să nu uitați acest aspect, este extrem de important.

Pornim de la imagine și pt. că trebuie să stabilim un etalon pe care dorim să-l atingem.
Dar trebuie să înţelegem acest etalon. Să nu fie o iluzie sau mijloacele prin care s-a ajuns la el să nu fie altele decât cele pe care le credem noi (în esenţă un „simplu” aparat, oricare ar fi el). 
Doar aparatul nu face minuni. Un anumit aparat în mâinile oricui nu scoate aceleaşi imagini. Orice aparat s-ar putea să nu scoată deloc fotografiile pe care le vedem pe internet, pentru că ele nici nu există real. Nu există acele culori, acel contrast, acel cadru.

Bine, bine, atunci ne lovim de un zid, nu? Dacă pozele nu sunt bune, cum pot eu să decid măcar dacă ăla e tipul de imagine pe care mi-l doresc? Asta e simplu, îţi place, ăla e. Nu cum arată imaginea este problema, ci înţelegerea mijloacelor prin care s-a ajuns la el şi a efortului depus dincolo de un simplu „point&shoot”, adică să pui aparatul la ochi și să declanșezi.

În funcţie de efortul pe care eşti dispus să-l faci, selectezi mai târziu o serie de aparate.

Pornim de la imagine, fiind produsul final, dar efortul nu se limitează doar la a trage sute de cadre sau la a prelucra ore bune până ajunge să-ţi placă sau să reflecte realitatea.

Efortul ţine şi de disponibilitatea de a căra echipament (un DSLR e semnificativ mai greu şi mai incomod decât o cameră compactă), de a gândi de două ori înainte să faci poza, de a studia legătura dintre condiţiile în care faci o fotografie, setările aparatului şi rezultate (dacă nu cumva te bazezi numai pe postprocesare şi atât). Toate astea se reflectă în imaginea finală.

Imaginea 5.

Cam 5 zile am urmărit să prind cadrul din „Imaginea 5”. Imagine direct din aparat, fără „drama” din partea mea (adică contrast şi saturaţie), mai mult natural.

În concluzie, pe de o parte să nu ne amăgim că doar aparatul face fotografii, pe de alta să înţelegem mijloacele prin care a rezultat acea fotografie care ne place (sau mai multe), să evaluăm efortul depus din spatele ei şi să luăm decizii în consecinţă, dacă suntem dornici să urmăm același drum sau până unde suntem dispuși să mergem.

Din nefericire cam toate imaginile de pe net sunt „photoshop” în proporţii mai mici sau mai mari, nu mai au legătură cu fotografia din aparat, de multe ori chiar cu fotografia. Sunt frumoase, deosebite, dar departe de realitate, sunt o interpretare a ei, cu alte culori, alt contrast, altă lumină, alte umbre, uneori scoase din context diverse elemente etc. Este o înfrumuseţare artificială a naturalului.
Puterea exemplului:

Imaginea 6. Sursa

Cam atât legat despre imagine în general, când judecăm sculele cu care s-a realizat. Trebuie să căutăm multiple exemple, să citim toate părerile, să investigăm, să întrebăm. Eventual, pe cât posibil, să vedem personal cum este o imagine direct din aparat, cu ce setări a fost făcută şi în ce context. Voi detalia mai târziu diverse condiţii în care poţi face o fotografie.

Fotografie în general sau în special?

[momentan s-ar putea să nu vă spună nimic o serie de termeni, ei vor fi explicați în prezentările următoare, dar acum scopul este de a crea o imagine de ansamblu] 

Este o întrebare determinantă pentru deciziile pe care trebuie să le iei.
Stabilind de la bun început ce anume vei fotografia, unde şi când, îţi va permite să faci din prima alegerile corecte. 
De asemenea este indicat să existe un buget inițial. 
Și tot de la start trebuie să conştientizăm propria predispoziţie la efort (exemplificat mai sus).

Un interes foarte larg presupune ca aparatul să îndeplinească extrem de multe condiţii.Dacă punem accent pe fotografia de familie sau la ieşirile cu prietenii, atunci în mod sigur multe dintre aceste poze vor fi făcute în interior. Acesta este un spaţiu aparte pentru fotografie din cauza luminii (la fel cum este şi fotografia de seară/noapte) şi a spaţiului.
Lumina slabă este „combătută” printr-un obiectiv cu deschidere mare a diafragmei (denumit şi „luminos” sau „rapid”), printr-o sensibilitate mare a aparatului (ISO -  în mod normal cu cât creşte sensibilitatea, cu atât creşte şi zgomotul prezent într-o imagine) ori prin utilizarea unui blitz (al aparatului de obicei, nu foarte puternic şi care are un impact negativ asupra naturaleţii imaginii sau unul extern, de preferat împreună cu un bouncer ori diffuser).

Imaginea 7. Nikon D5000, 18mm, f/2.8, 1/6, ISO 1600, fotografie în interior din mână.

Fotografia de seară/noapte  necesită utilizarea unui trepied. De altfel el este necesar peste tot unde expunerile lungi sunt obligatorii (cu foarte puține excepţii).

Imaginea 8.  Nikon D5000, 50mm, f/2, 1/30, ISO 200, fotografie de noapte din mână.

Spaţiul restrâns face ca să devină importantă capacitatea aparatului de a prinde un cadru cât mai larg, în engleză termenul utilizat este „wide” (larg), probabil ați auzit de el în reclamele aparatelor foto.

Dacă punem accentul pe fotografia în natură, atunci ne trebuie un aparat care poate determina expunerea cât mai corectă, să nu ne trezim cu zone prea luminate sau zone prea întunecate, în care detaliile să nu mai existe. Nu este important numai aici desigur, dar în acest context ne interesează să avem și cerul vizibil, cu nori bine conturați, dar și zonele mai închise de la nivelul solului cu detaliile clare. 
De asemenea redarea culorilor este importantă dacă dorim o imagine cât mai naturală. La fel, poate fi o condiţie indiferent ce doreşti să faci cu aparatul.
Exemplu:

Imaginea 9.

Și autonomia este un lucru la care trebuie să vă gândiți. Câte poze poţi face dacă eşti 3 zile pe munte? Ce tip de acumulator este folosit? Unul special sau de tip AA sau AAA (Acumulatorii speciali sunt de obicei mai scumpi și se găsesc numai la magazine de specialitate. Acumulatorii de tip AA se găsesc aproape peste tot, inclusiv la benzinării).

Capacitatea maximă a cardului de memorie şi tipul acestuia sunt la fel de importante. Dacă în general o baterie poate ține aprox. 4-500 de poze, are cardul această capacitate de stocare? Este folosit un tip de card proprietar sau nu (de exemplu Sony folosea carduri fabricate numai de ei şi erau disponibile la nişte preţuri mari).

Dacă aveţi o afinitate pentru pozat detalii de la distanțe foarte mici, trebuie să alegeți un obiectiv cu reale capacități de close-up sau macro.

Imaginea 10. Muscă - macro.

Zoom-ul este necesar şi pentru a fotografia diverse lucruri aflate la distanţă sau pentru un portret, lucruri pe care le descoperim împreună desigur într-o viitoare prezentare.
Mai sunt și alte situaţii despre care voi vorbi la timpul potrivit.

Despre aparate

La început am menționat că o „dotare” la care se uită un cumpărător mai puțin avizat este numărul de megapixeli.
În contextul actual este aproape inutil să mai discutăm despre megapixeli şi imprimarea pozelor pe hârtie. Majoritatea aparatelor, de orice fel, au deja mai mult decât suficienţi megapixeli (rezoluţii foarte mari).
Ce este un pixel? Cel mai simplu este să vă gândiţi la o imagine ca la o aglomerare de puncte. Pixelul este un punct. Teoretic, cu cât mai multe puncte, cu atât mai bine ai fi tentat să crezi. Dar aceşti pixeli se raportează la suprafața unui senzor. Cu cât dimensiunea senzorului este mai mică, cu atât mai mulţi pixeli sunt înghesuiţi şi calitatea imaginii are de suferit.

Imaginea 11. Diverse dimensiuni ale senzorilor.

În „Imaginea 11” se poate observa destul de ușor disproporția dintre senzorii aparatelor de tip DSLR (APS C - 24x16mm) și al camerelor compacte (8x6mm), deși o cameră compactă poate avea chiar mai mulți megapixeli decât un DSLR.

Din experienţa mea doar număr megapixelilor nu mai constituie un criteriu de selecţie. Nu cu foarte mult timp în urmă încă trăgeam la „doar” 3Mpx cu un Canon 300D şi era mai mult decât suficient.

Imaginea 12. „Doar” 1.75Mpx

Numărul mare de megapixeli poate avea un avantaj însă. Pentru că în general imaginile sunt vizionate pe monitoare la o rezoluţie mult mai mică (HD = 0.92 megapixeli, Full HD = 2.07 megapixeli), apare iluzia unei calităţi mari prin aglomerarea punctelor. Pentru a vedea adevărata imagine, trebuie folosită rezoluţia reală.

Pentru exemplificare, salvați imaginea de mai jos și vizualizați-o la rezoluția maximă de 5.04 megapixeli.


Din start trebuie să stabiliți exigenţa cu care vor fi judecate pozele, cât contează calitatea imaginii, cât contează că ai putut face o fotografie, slabă sau nu. 
Cât de mult crezi că poţi compensa prin diverse tehnici neajunsurile camerei (voi prezenta pe larg aceste lucruri, pentru cei cu buget redus). 
Cât de mult eşti dispus să-ți pui de gât un aparat de 1kg sau ţi-ar plăcea mai mult să ai camera în buzunar.

Există 3 categorii principale de camere foto: Point&Shoot, Bridge şi DSLR.
Mai sus aveţi diferenţele între senzori.
Point&Shoot ar fi trebuit să fie camere de mici dimensiuni (compacte) la care totul se face automat.
Compactele au avantajul dimensiunilor reduse şi al uşurinţei în utilizare, precum şi al îmbunătăţirilor constante mult mai rapide decât în cazul DSLR-urilor. 

Imaginea 13. Cameră foto compactă. Sursa.

Din fericire în ultima vreme chiar şi la aceste camere se oferă tot mai multe setări la îndemâna utilizatorului, intrând încet încet la categoria Bridge, o cameră cu dimensiunile unui DSLR, cu setări asemănătoare, dar fără opţiunea de a schimba obiectivele.

Imaginea 14. Cameră foto bridge. Sursa.

Camerele bridge au avantajul unui zoom optic mult mai mare față de camerele compacte (s-a ajuns la valori destul de mari, gen 35x, veți vedea ce înseamnă de fapt când discutăm despre obiective), dar dezavantajul dimensiunilor.
N-am adus deloc în discuţie zoom-ul digital pt. că el nu trebuie folosit niciodată. Asigură cea mai proastă calitate posibilă, fiind de fapt o tăiere a unei imagini luate la rezoluția maximă de către aparat sau o mărire interpolată de slabă calitate.
DSLR-urile oferă aproape maximum posibil în fotografie. Permit utilizarea de lentile speciale, permit un control complet, oferă cele mai bune performanţe în cele mai variate condiţii. Dezavantajele sunt însă la fel de multe. În primul rând presupun costuri ridicate în utilizare, sunt mari, grele și cer un nivel de cunoştinţe avansat pentru a profita de capacităţile oferite.

Imaginea 15. Aparat foto DSLR. Sursa.

Tot recent a apărut ideea de a combina avantajele unei camere compacte cu cele ale unui DSLR, concretizându-se prin linia NEX de la Sony, care este de fapt un DSLR compact cu capacitatea de a utiliza lentile interschimbabile (fie special create pentru el, fie printr-un adaptor, cele de la aparatele DSLR normale Sony)

Imaginea 16. Sony NEX. Sursa.

Un ultim aspect este cel legat de capacitatea aparatului de a filma (aproape fără excepţie HD sau Full HD). Este o funcţie foarte utilă, atât de utilă că a devenit comună şi printre DSLR-uri.

M A S P?

Toate aparatele au o rotiţă pt. a selecta între diverse moduri de lucru (de obicei, dar pot avea şi diverse butoane).

M A S P este un acronim care provine de la ordinea în care sunt poziționate 4 dintre aceste moduri selectabile.

M = Manual

A = Aperture

S = Shutter

P = Program

S-ar putea să întâlniți mai des formularea PASM, care înseamnă același lucru.

Imaginea 17. MASP - aparat Nikon. Sursa.

Imaginea 18. MATP - aparat Canon - au adoptat o altă denumire pentru S (S=Tv). Sursa.

Imaginea 19. PASM - aparat Sony. Sursa.

Ca începător este important să înţelegi 3 dintre modurile de funcţionare, A-S-P.

1. – P –
În principal modul „Program” permite selectarea ISO de către utilizator şi restul îl decide aparatul.
Dar ce este ISO? Pe scurt, ISO reprezenta iniţial sensibilitatea filmului la lumină, viteza cu care putea absorbi lumina. La aparatele cu film, în funcție de lumina în care făceai fotografia, foloseai un anumit tip de film. La DSLR nu mai avem film, dar principiul rămâne acelaşi. Cu cât creşte valoarea, cu atât creşte sensibilitatea, viteza, dar scade calitatea imaginii (apare zgomotul).

Imaginea 20. ISO 100 sus şi ISO 1600 jos, acele mici puncte reprezintă zgomotul.

Deci ce setăm la ISO este decis în principal de lumina disponibilă, iar secundar de către aparat (prin calitatea şi dimensiunea senzorului - va fi discutat cu exemple la momentul potrivit) şi de către obiectiv (prin deschiderea maximă a diafragmei pe care o permite, cu cât se deschide mai mult cu atât trece mai multă lumină). În lumină bună, folosim ISO 100 sau 200 (depinde de aparat, dar cât mai mic). Cu cât scade lumina, cu atât este necesar să creştem valoarea ISO (teoretic).
ISO poate varia, de exemplu de la 50 la 12800 (sau chiar mai mult). De-a lungul timpului s-a îmbunătăţit considerabil capacitatea aparatului de a folosi valori ISO mari cu un zgomot cât mai redus prin diverse procesări avansate de eliminare a zgomotului.

Ce se întâmplă dacă lăsăm aparatul să decidă setările în lumină slabă şi alegem ISO mic? Va lăsa shutter-ul deschis mai mult timp pentru a pătrude lumină (expunere lungă). Toate bune şi frumoase, doar că efectul poate fi unul nedorit, poză neclară, mişcată. La expunerile lungi orice mişcare a aparatului se traduce printr-o imagine neclară. Neajunsul se poate remedia prin folosirea unui trepied sau sprijinirea aparatului astfel încât să stea absolut nemişcat cât timp shutter-ul este deschis.
Aparatele mai noi pot fi setate să permită alegerea automată între anumite valori ISO, după preferinţa utilizatorului, dar în urma măsurătorilor făcute de către aparat. Avantajul ar consta în rapiditatea alegerii valorii ISO potrivite pentru o poză nemişcată (pe cât posibil desigur) la schimbări rapide de luminozitate (aparatul decide când un ISO mai mare va permite o viteză mai mare a shutter-ului). Este soluţia de compromis la început. 

2.  – S – sau Tv (la Canon) - Shutter Priority -

Ce este exact shutter-ul nu prezintă interes în acest punct al prezentării.
Mă interesează acum "viteza Shutter-ului" (unii numesc asta timpul de expunere sau mai corect spus, durata expunerii). De ce? Dacă apreciem corect durata expunerii, putem folosi asta în avantajul nostru pentru a obține imagini clare sau pentru a avea diverse efecte, totul depinde de lumina disponibilă şi de viteza cu care se deplasează subiectul.
În general putem opta de la bulb la 60s ori 30s (depind de aparat) şi apoi în paşi prestabiliţi până la 1/4000 dintr-o secundă (sau 1/8000 de exemplu, dacă aparatul permite).

Imaginea 21. Reprezentare schematică.

În Bulb (disponibil cel mai probabil numai în modul M - manual) shutter-ul rămâne deschis cât vrem noi, de la apăsarea completă a butonului cu care facem poza (shutter release button -  apăsat jumătate, aparatul doar focalizează), până la eliberarea lui. Totuşi, pentru a vă asigura că aparatul nu este mişcat, este indicată declaşarea folosind o telecomandă sau declanşarea întârziată prin temporizator. 

3. – A – sau Av (la Canon) - Aperture Priority -

Face exact opusul la ce am spus mai sus. Setezi deschiderea diafragmei şi aparatul va calcula durata expunerii.

Imaginea 22. Diafragma. Sursa.

Şi durata expunerii şi deschiderea diafragmei sunt fracţii, astfel putem interpreta valori şi corela rezultatele pt. a ne da seama cum influenţează setările noastre cantitatea de lumină care ajunge la senzor.

Să corelăm puţin cu ce am scris mai sus, un ISO mare ne-ar pemite o viteză de declaşare mai mică, dar preţul plătit va fi o poză de calitate mai proastă. Pentru a fotografia din mână în lumină slabă, s-ar putea să fie compromisul de care avem nevoie. Un obiectiv luminos va ajuta semnificativ la scăderea ISO şi creşterea vitezei de declanşare. În acest mod, în funcţie de durata setată, aparatul va încerca să stabilească valoarea corectă pentru deschiderea diafragmei. Expuneri mari (gen bulb, 30s sau 4s etc) sunt folosite la fotografia de noapte în general, când aparatul este pe un trepied. Expunerile scurte sunt de preferat dacă subiectul se mişcă cu viteză (procedeul va fi prezentat separat).

Pe scurt acestea sunt lucrurile esenţiale despre aparatul foto (DSLR dar nu numai).

Mulțumesc pentru timpul acordat!

Partea a 2-a