Întâlnire de-un week-end

Povesteam aici despre lecția franceză. În acest weekend de octombrie am trăit experiența de pe Valea Prahovei.

Am plecat ca tot omul vineri după masă spre o locație pe lângă Bran, unde aveam o întâlnire. Nici nu am trecut bine de Otopeni și deja am prins coloană. Un accident la o trecere de pietoni. Desigur că la noi nu există informații despre trafic în timp real (dar vor exista, au anunțat la televizor) și stai și aștepți și aștepți și aștepți. Un român, om de bine, știa el că un pod este căzut și că putem ocoli puțin pe o stradă care are ieșire după pod. Desigur că nu era nici un pod distrus. Strada respectivă exista însă și cei care au luat-o pe acolo au ieșit câteva sute de metrii mai sus, după vreo 10 minute. Nu au lipsit nici șoferii care să se bage pe toate părțile, dar cu succese minore.

Într-un final trecem și de locul accidentului. Mergem încet, dar sigur. La Ploiești 99% dintre mașini aleg DN1. Eu am optat pentru DN1A. Doream să fac poze. N-am prea avut noroc. Nu a fost loc unde să opresc și să nu fie câini. Bicicliști prin munți nu sunt însă, pentru că la noi este teritoriul camioanelor, al tirurilor și probabil i-ar fi mâncat și câinii. TRIST!

Pe DN1A - cunoscut și sub numele de „Cheia” - accident. Într-un viraj cineva s-a înfipt într-un cap de pod și a turtit puțin autovehiculul. Tot felul de mașini de la medic legist, la SMURD, descarcerare, pompieri, poliție și altele pe care nici eu nu le știu. Iar am așteptat fără să știu dacă se poate trece peste o oră sau zece ore. Iar mașini pe contrasens, care culmea nu s-au mai întors, deci trag concluzia că au trecut cumva. Atunci de ce să nu facă așa mereu. Dacă îi trăgea poliția pe dreapta vreo 5 ore, altă dată ar fi stat la coadă.

Ajung aproape de pensiunea unde trebuia să ne cazăm. Este un sat lângă Bran, locație turistică, drum pe hartă, dar nimeni nu s-a obosit să treacă vreo adresă acolo. Păi ce să caute cineva acolo? Am menționat locație turistică? Mai mult, deși este într-o zonă plină de turiști, nu aveam semnal la Vodafone. Nu mai întreb la ce bun să am semnal.

Găsesc și pensiunea, până la urmă destul de simplu dacă ești din zonă. Probabil de asta nici nu exista vreo adresă, cam cât îți poate lua să o găsești și cu ocazia asta vizitezi zona. Pare o strategie bine gândită.

Amicii mei au ales să vină pe alt drum, liber, prin Târgoviște. Drumul este liber cu un motiv. Vorba aia, „există o explicație”. Este foarte prost. Amicii mei au ghinionul de a intra cu mașina într-o groapă. Rezultatul 2 anvelope rupte. DA, rupte!

La vreo 11 noaptea, pe un drum liber, eu fără semnal, degeaba m-au sunat. Dintr-un noroc după o vreme a trecut pe acolo un taxi. Chiar noroc că a fost taxi și că știa zona. Pentru suma potrivită s-a rezolvat.  Și așa, în loc să ajungă ca mine la o oră decentă, au ajuns la 3 dimineața la pensiune, desigur după multe încercări, fiind mai dificil să te orientezi pe întuneric și obosit.

A doua zi am avut intenția de a ajunge la Bolboci. O porțiune din drum este spre Târgoviște. Foarte prost. Nu vă recomand niciodată această alternativă de a ajunge pe Valea Prahovei. Drumul forestier spre Bolboci era închis. E drept că sus părea furtună, oricum ploua peste tot. Am revenit și am trecut prin Sinaia. Plin de turiști la plimbare. M-am plimbat și eu prin Sinaia de câteva ori în viața mea, mai cu seamă când nu mai suportam să stau la coadă la telecabină, dar să pleci din București doar să te plimbi prin stațiune ...

La Bran m-am dus prin Pârâul Rece. Vreme urâtă și nu erau grataragii. Doar gunoaiele lăsate de ei cu alte ocazii.

Multe gunoaie. Nici un biciclist, nici un alergător de cursă lungă. Opresc pentru câteva poze. Prin iarbă natura își face loc.

În Bran plin de turiști, deci ar fi lume care să poată alerga sau să se plimbe cu bicicleta. Eu nu pot alerga din cauza unui picior mai beteag și nici nu știu să merg cu bicicleta (nu sunt sigur că aș putea să merg oricum). Dar poate nu face parte din cultura noastră. Unii aleargă, noi facem grătare și lăsăm gunoi. Nu am cum să înțeleg de ce ar lăsa cineva gunoiul într-un loc în care în mod sigur revine. Care este mecanismul gândirii?

Am poposit la „Mama cozonacilor”.

Am mai căutat lucruri de vizitat prin zonă, dar deși internetul e mare, n-am găsit nimic concret. Mare noroc cu un prieten din Brașov care mi-a povestit despre niște dealuri aproape de Bran. Ne-am cocoțat pe dealurile alea, unde sunt multe vile deja, dar puțini turiști, de fapt probabil nici un turist, toți erau jos în Bran. Aproape frumos, aproape liniște, cu excepția șoferilor de „raliu”, pardon, de Logan și a ATV-urilor care nu pot circula decât cu viteză maximă. Poate tot eu sunt defect, nici cu ATV-ul pe un drum public nu simt nevoia să mă plimb.

Am zăbovit puțin pe acolo și ne-am întors acasă pe DN1, un drum plin de radare și foarte aglomerat, cu șoferi care merg fie sub viteza legală, fie  peste. Așa că ai de ales și am ales ușa numărul 2.