În principiu asemănările se cam opresc aici, deși relația este una foarte profundă.
Acum câteva zile un elev a fost omorât prin înjunghiere, în urma unor conflicte repetate. Desigur locul acțiunii nu putea fi altul decât Craiova. Sau putea fi?
Acum mulți ani am avut o lucrare, nepublicată. Cine ar publica așa ceva, ziar la liceu nu aveam și oricum pe vremea aia eram nesemnificativi, parcă îmi aduc aminte ca și cum ar fi fost ieri, cum se discuta despre lipsa de bani, greve, înghețarea anului școlar. Sau astea chiar au fost și ieri?!?
Lucrarea trata predispoziția pentru violență a omului pe fondul lipsei de educație, într-un context în care previziunile mele pentru viitor nu erau prea bune. Măcar de m-aș fi înșelat.
Ce legătură are asta cu omororul sau filmul nostru?
Lipsa de educație pornind de la cei 7 ani de acasă (apropo, acest proiect s-a desfășurat cu ajutorul străinilor, dar acum deja efectele sale nu se mai văd în zonele vizate) și școală, lipsa modelelor pozitive de orice fel, lipsa perspectivelor și alte lipsuri, atrag inevitabil un primitivism în reacții, deschid ușile lumii interlope care exploatează la maxim aceste reacții și le întrețin sau chiar le provoacă dacă cumva se temperează pe cale naturală.
Pentru ce s-a întâmplat la Craiova sunt atât de mulți vinovați că este absolut imposibil ca o singură parte să facă ceva cu un impact serios asupra fenomenului.
În acest an pentru prima dată unii s-au sesizat că nivelul învățământului românesc este mai jos decât se credea, că ideea de intelectual, perimată de mult (v-am povestit ceva aici), nu mai atrage, nu mai vinde. Serialul anului, ca o culme a ironiei, este un film despre țigani în Franța, prezentat ca o fântână de umor și exemple demne de urmat (în State, după ce au observat impactul uriaș al telenovelelor („soap opera”) asupra populației, au început anumite campanii de educație prin intermediul lor). În Franța îmi va fi rușine să spun că sunt român pe viitor. Deja în Italia este prea târziu.
Orice loc din țară va fi o „Craiova”. Ne alarmează conflictele rutiere, ne oripilează crimele tot mai dese, furturi, jafuri, dar cum le răspundem, cum responsabilizăm tinerii în special? Prin culturalizare, pardon, „culturalizare”. Și eu care mă mai miram prin vară că în curțile liceelor se ascultă numai manele la telefon. De fapt trebuia să mă mir dacă ar fi fost altfel, dacă mesajele care vin pe toate canalele media nu și-ar fi atins ținta, dacă cumva exemplele negative omniprezente ar fi fost ignorate.
Dacă în film ochii eroului principal sunt deschiși după o experiență traumatizantă în pușcărie, tare mi-e teamă că aici nu ne va deschide nimic ochii mult timp și când o va face cineva, să nu fie mult prea târziu și mult prea puține de salvat.
Dacă nu ați văzut filmul, nu vă spun cum se termină.
Dacă vă uitați pe geam, probabil nu doriți să vă imaginați viitorul ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu