Pe măsură ce scriam prezentarea despre obiective (la care tot lucrez încet încet de cam multă vreme) și expunere (la fel), m-am lovit de o problemă pe care o știam, dar nu-i bănuiam amploarea și implicațiile.
Un prieten a luat un DSLR și nu era mulțumit de claritatea imaginilor. Nu ar fi fost prima dată când imaginile sunt mai soft (mai puțin clare) decât și-ar dori utilizatorul. În general se acceptă un anumit grad de neclaritatea a imaginilor la echipamente entry-level.
Știam că aparatele sunt făcute cu anumite toleranțe acceptabile. Știam că obiectivele au aceleași toleranțe (perfect normal până la urmă). Am presupus că poate fi o problemă de focalizare. De fapt nu o problemă, ci o "toleranță".
Nu m-am gândit niciodată că poate fi atât de mare, atât de des întâlnită și că pune o problemă serioasă.
Mai jos mă voi referi numai la Nikon, dar din căutările mele, rivalul principal Canon nu stă mai bine, mai ales la obiective.
Când achiziționezi un DSLR aceste "toleranțe" sunt ultimul lucru la care te gândești. Iei în calcul o mulțime de alte date, dar nu și astea. Și oricum aici nici nu prea ai avea ce face (aproape, spun mai târziu de ce).
La cumpărare unui obiectiv se procedează cam la fel, dar există o șansă să minimizezi problema dacă ești conștient de existența ei.
Aparatele prezintă multe toleranțe. Din ce am citit eu, ele sunt prezente la toți producătorii și sunt acceptate (acceptabile) pe hârtie. Pentru prețul plătit cam atât se poate face. Există toleranțe la montura obiectivului, amplasarea senzorilor pentru focus și la punctul de clar (zona în care subiectul este în focus).
Mai sus puteți vedea o imagine RAW deschisă în Capture NX2 pentru a determina dacă punctul de clar este bun sau nu.
Testul în urma căruia am obținut imaginea este destul de simplu. Scoateți la imprimantă un astfel de grafic (sau chiar orice text), folosiți un trepied pentru a realiza un unghi de 45° între aparat și obiectiv,opriți stabilizarea de imagine, alegeți doar punctul central pentru focalizare și AF-S (în momentul apăsării shutter-ului, focusul rămâne blocat unde era în acel moment), focalizați un rând și vedeti dacă imaginea rezultată este clară pe rândul respectiv.
Deși există o mică neconcordanță între locul unde am văzut eu punctul de focus prin vizor la momentul când am făcut testul (pătrățelul alb) și punctul de focalizare pe care îl consideră programul, zona de focalizare este perfectă.
Se poate observa chiar textura hârtiei, imperceptibilă pentru ochiul nostru în mod normal. Și nici nu este o imagine la calitatea maximă posibilă, ci un Jpeg obținut printr-o captură a ecranului.
Până aici v-am prezentat o situație ideală. Poate există o mica diferență între poziționarea reală a punctului de focus și ce se vede prin vizor, dar nu are impact negativ. Nu o pot determina foarte exact, o pot presupune. Este cu mult în limitele normale.
Toleranțele monturii pentru o aliniere perfectă a obiectivului? Nu se observă extrem de bine, dar imaginea este clară de la stânga la dreapta, ceea ce demonstrează că toleranțele la acest aparat sunt suficient de mici încât să nu producă un efect negativ (care oricum este mai ușor de observat la un obiectiv wide, ceea ce nu este cazul).
Din ce vedem, am putea trage concluzia și că punctul de clar este fix unde trebuie, focusul pare perfect și chiar este perfect. Dar nu pentru că punctul de clar ar fi reglat pe aparat exact unde trebuie, ci pentru că toleranțele obiectivului și aparatului s-au anulat reciproc.
Ce înseamnă aceste toleranțe?
Se acceptă faptul că focusul poate fi puțin în spate (back focus) sau în față (front focus). Acest "puțin" este acceptat și la obiective. Și "puțin"+"puțin" dacă sunt spre aceeași direcție (față - spate), poate însemna mult.
Cât de mult? Nu se poate preciza, este o chestie care ține de noroc.
Exemplu:
Probabil că obiectivul folosit mai sus pe acel aparat are o imagine "un picuț" neclară, iar posesorul va găsi tot felul de vinovați, mai puțin cel real. Acesta este un caz de back focus destul de grav.
Grosier se estimează că dintre toate obiectivele care produc imagini neclare, cam 1/5 sunt defecte în mod real. Restul îl reprezintă combinații nefericite. Atât aparatele, cât și obiectivele fiind de fapt în toleranțele admise. În cazul de mai sus, nu este defect nici aparatul, nici obiectivul.
Deci avem un aparat aproape nou, un obiectiv la fel (și nu foarte ieftin) și totuși există șanse ca cele două să nu meargă bine împreună. Nu sună prea bine. Pentru mulți va fi chiar de-a dreptul inacceptabil.
Cum este posibil? O asemenea problemă este considerată o stare de normalitate. Justificarea ar fi faptul că prețul pe care noi îl plătim este totuși mic (și se aduc în discuție obiectivele pentru camere de filmare profesionale dotate cu obiective de mii și zeci de mii de dolari, calibrate special pe camera pe care vor fi folosite) și că tehnologia nu permite toleranțe mai mici la acest preț.
Adevărul este desigur undeva la mijloc. Producătorii caută să maximizeze profitul și atunci au externalizat anumite componente, care are drept rezultat "pozitiv" pentru utilizatorul final aceste probleme și altele, uneori la un preț mai mic (extrem de rar).
Care este impactul real asupra imaginilor? O foaie de hârtie nu pare prea convingătoare. În plus unii vor spune că e strâmbă, că unghiul nu a fost bun sau mai știu eu ce.
Este simplu:
În loc să am clară bateria portocalie Panasonic, a devenit clară cea verde, care nu mă interesa.
Rezultatul trebuia să fie precum cel de mai jos:
Problema este cu atât mai deranjantă, cu cât adâncimea de câmp este mică. Adâncime de câmp înseamnă zona clară dintr-o imagine, obținută de obicei la diafragme mici.
În cazul obiectivelor wide, la care adâncimea de câmp pare mai mare, problema este mai puțin deranjantă, uneori insesizabilă. La acestea este evidentă diferența de aliniere a obiectivului față de senzor, deoarece montura poate avea o extrem de mică abatere (în microni), care se concretizează printr-o parte mai puțin clară a imaginii (depinde cum se așează obiectivul). Acest neajuns este aproape nesemnificativ pentru utilizatorul normal care nu studiază imaginile cu lupa să compare claritatea pe toată suprafața lor.
Focusul este mult mai important.
Ce este de făcut?
La achiziționarea obiectivului trebuie să-l testați pe aparat. Căutați unul care se potrivește cât mai bine.
La achiziționarea aparatului există o alternativă, dar nu este un ieftină. Anumite aparate din zona de mijloc (așa cum o știm noi desigur, pentru utilizatorul normal și nu cazuri excepționale) permit ajustarea focalizării și global (care va afecta relația cu toate obiectivele) și particular (pentru fiecare obiectiv în parte). Și pot menționa Nikon D300s sau D7000, pentru a vă face o idee.
Ajustarea globală se poate face și la restul aparatelor, printr-un "șurub". Dacă aveți câteva obiective care prezintă back focus ori front focus în mod asemănător, este o soluție pentru a obține o imagine cât mai clară. Dacă obiectivele au toleranțe mult diferite, atunci cade. Trebuie să vindeți obiectivele cu probleme și să căutați unele potrivite. Alți bani, altă distracție!
Și în acest nou context, unde rămâne obiectivul în raport cu aparatul?
Personal, de la început am mers pe un principiu - contează mai mult obiectivele și mai puțin aparatul.
Ideea era simplă. Acorzi mai multă atenție obiectivelor, în timp ce aparatul constituie o investiție mai mică și mai puțin importantă (până la un punct desigur).Pe la noi am observat o atitudine diametral opusă, se folosesc cele mai ieftine obiective și se schimbă aparatul imediat ce apare unul nou. Dar asta până la urmă este o altă discuție și fiecare poate alege ce cale dorește.
Eu am plecat pe linia clasică, trasă și urmată de către mulți alții înaintea mea de ani buni: calitatea obiectivului își pune mult mai mult amprenta asupra calității imaginii decât aparatul.
Dar, investesc în obiective și totuși un obiectiv poate produce rezultate ușor diferite de la aparat la aparat. Când schimb aparatul, s-ar putea să mă trezesc cu o grămadă de obiective care nu sunt bune.
Situația nu e chiar așa de gravă. În primul rând strângeți obiective cu toleranțe similare. În al doilea, încercați să găsiți un aparat care produce rezultate satisfăcătoare cu unul dintre aceste obiective. Nu este chiar greu de verificat, vedeți cum 3 baterii sunt suficiente (poate chiar două, puse una după alta, precum în imagine, doar să vă faceți o idee). Dacă nu este posibil (din diverse motive, de exemplu profitați de o ocazie), măcar aveți toate obiectivele aproape la fel și atunci reglați aparatul corespunzător.
Astfel, cei care consideră această "mică" problemă încă un motiv să nu acorde atenția cuvenită obiectivelor bune, nu mai au nici o scuză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu